Ce sunt terapiile scurte?
Psihoterapia centrata pe solutie este focalizata mai degraba pe competentele clientilor decat pe deficitele acestora, pe forta lor, mai curand decat pe slabiciune, pe posibilitati si nu pe limitari. Unul din intemeietorii acestei orientari a fost Milton Erickson.
Exista mai multe pareri in ceea ce priveste definirea terapiilor scurte.
Eckert (1993) definea terapia scurta ca fiind “orice interventie psihologica ce isi propune sa produca o schimbare cit mai repede posibil, indiferent daca este stabilit dinainte un termen limita sau nu”.
Malan (1976), din perspectiva traditiei psihodinamice, utilizeaza acest termen pentru o terapie ce cuprinde intre 4 si 50 de sedinte, in timp ce Ryle (1991) propune un model de terapie scurta in 16 sedinte.
Desi nu exista un acord unanim privind numarul de sedinte, exista un larg consens in ceea ce priveste principalele caracteristici ale terapiilor scurte, orientate pe solutii. Iata cateva dintre aceste caracteristici mentionate de [ BARRET – KRUSE, 1994 si KOSS & BUTCHER, 1986]:
– ideea ca fiecare persoana poseda resursele necesare rezolvarii problemelor cu care se confrunta;
– acceptarea definitiei pe care subiectul o da problemei sale;
– formarea aliantei terapeutice cit mai repede posibil;
– succesul este atribuit subiectului; terapeutul nu face altceva decat sa creeze un cadru care sa-i permita subiectului sa identifice si sa utilizeze resursele pe care le are;
– centrarea pe “aici si acum”;
– existenta unor obiective clare, specifice si tangibile.
“Cum construim solutiile?”. Supozitiile acestei intrebari sunt:
– ca exista solutii;
– ca exista mai mult decat o singura solutie;
– ca solutiile sunt construibile;
– ca noi (terapeut si client) putem face constructia;
– ca noi construim solutii, mai degraba decat le descoperim.
Terapia centrata pe solutie ofera un model coerent care ne permite sa raspundem eficient la intrebarea “Cum construim solutiile?”. Acest demers cuprinde, in linii mari, trei etape importante:
1. Definirea mai degraba a ceea ce clientul vrea, decat a ceea ce el nu vrea.
2. Identificarea a ceea ce merge bine si functioneaza si dezvoltarea de comportamente orientate in aceasta directie.
3. Daca ceea ce face subiectul nu conduce la solutie, atunci trebuie facut altceva.
Desi simpla, la prima vedere, punerea in act a acestor etape nu este totdeauna usoara deoarece:
– de cele mai multe ori pacientul se prezinta la terapie cu plangeri si acuze care exprima ceea ce nu vrea sa i se mai intample mai degraba decat ceea ce vrea;
– pacientul va avea tendinta sa-si centreze discursul pe problemele lui, ignorand ceea ce merge si functioneaza bine;
– oamenii devin usor prizonierii “solutiilor care mentin problema” [Watzlawick], care au la baza principiul multiplicarii – a face mai mult din acelasi lucru. E greu sa facem ceva diferit cand auzim mereu in jurul nostru: “Daca nu ti-a reusit prima data, incearca din nou, persevereaza!”. Aceasta conduita isi are originea, spune P.Watzlawick, in credinta stupida ca prima idee privind solutia care ne vine in minte este si cea mai buna; daca nu am reusit, de vina este doar lipsa de efort, de implicare sau de aplicare corecta a solutiei in practica!
In fond, atunci cand iti doresti ceva si incerci de cateva ori, e momentul sa incepi sa vezi ca depui efort si energie in ceva ce devine evident ca nu este pentru tine. Sau, cel putin, nu este inca. Asa ca te repozitionezi si iti folosesti forta interioara spre alte scopuri si obiective.
In terapiile scurte colaborative orientate pe resurse si solutii se aplica urmatoarele principii:
– schimbarea este constanta si inevitabila, ceea ce conteaza este sa alegi directia potrivita;
– clientul nu este problema, problema este problema;
– daca ceva nu merge, fa ceva diferit;
– o mica schimbare este tot ce este nevoie deoarce o schimbare mica duce la o schimbare mai mare, mai devreme sau mai tarziu;
– nu exista doar o singura solutie, exista mai multe solutii alternative, posibile;
– este recunoscuta suferinta, durerea, stresul, dar terapia se focalizeaza pe posibilitati, resurse si ceea ce poate fi schimbat.
In terapiile scurte colaborative, ca si client, va fi de un real ajutor sa imbratisezi idea ca schimbarea este posibila. Nu oricine care vine la terapie este un candidat pentru schimbare. Ca si client, e recomandat sa fii constient ca ai o problema sau ca ceva nu mai merge bine si sa fii disponibil in a lucra cu aceata prin a te vedea pe tine insuti ca fiind parte a solutiei. Terapeutul te ghideaza, dar tu trebuie sa gasesti uneltele potrivite pentru a rezolva dificultatile. Este treaba terapeutului sa te ajute sa-ti clarifici obiectvele si sa le organizezi astfel incat sa devina realizabile.
Impreuna, tu si terapeutul veti stabili, mai intai, care este problema. Daca sunt mai multe, se lucreaza cea care te deranjeaza cel mai mult, urmand ca, ulterior, sa fie abordate si celelalte. Apoi se va stabili ce anume iti doresti sa obtii ca urmare a terapiei si cum va fi viata ta si tu insuti in momentul atingerii obiectivului.