Cearta cu copilul adolescent

Conform DEX, cearta este un schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane.

Sa te certi cu copilul tau adolescent este oricum, dar nu cum te-ai astepta sa fie. Totusi, inevitabil, se ajunge si aici. Pe negandite, copilul care, pana mai ieri, avea multa treaba cu papusile si masinutele, astazi are pareri si le si spune. Si, mai mult decat atat, parerile lui nu coincid deloc cu ale tale, iar felul in care spune seamana destul de mult cu un traznet puternic. In secundele acelea, te sperii si tu, ca parinte. Dar absolut sigur este ca si copilul-adolescent se sperie. Primul lucru care iti vine in minte este intrebarea “ce se intampla?’’. Apoi “eu ce ar trebui sa fac acum?’’ In principiu, e bine sa te retragi putin pentru a obtine ceva timp de gandire. Egoul tau de parinte atoatestiutor are in fata egoul in devenire al unui tanar cu un singur scop: obtinerea independentei. Care, imi vine sa continui, face casa tare buna cu sustinerea permanenta a parintelui. Acesta este paradoxul…

Pana la urma este un lucru bun sa te certi cu tanarul rebel. Uneori acest tanar vrea sa-ti testeze limitele. Din nou?, o sa te intrebi disperat. Da, sunt mai multe perioade, dar aceasta, a adolescentei, te testeaza cel mai mult. Si testeaza foarte mult si relatia dintre voi. Daca aceasta a fost pana acum o relatie bazata pe comunicare permanenta si incredere reciproca, certurile nu vor degenera, ci vor contribui la sudarea relatiei.

Este greu sa lasi copilul sa plece de-acasa, sa se imbrace conform curentului, apoi sa auzi (in general de la alte mamici) ca fumeaza, ca bea la petreceri. Stiu ca nu dormi pana nu vine acasa de la cate o aniversare, apoi de la petreceri, stiu ca te framanti. Vrei sa-i spui ce gandesti, dar e aproape imposibil. Conteaza mult tonul cu care vorbesti, dar acum cuvintele sunt mai importante. Si ma refer la cuvinte cum ar fi: devreme, prea mult, teme, ar fi potrivit, ordine, Copilul adolescent este, din multe puncte de vedere, ca un vulcan, izbucneste cu violenta. E important de stiut ca este normal sa fie asa. Si e chiar de preferat. Mai bine sa il lasi sa se descarce decat sa faca alte lucruri mult mai grave. Plus ca invata si cum sa se certe. Daca iti dai seama ulterior ca ai gresit, spune-i. Va aprecia lucrul acesta si va recunoaste si propriile greseli.

Totusi e absolut necesar sa-i pui limite. Doar ca acum nivelul limitelor este mult mai ridicat decat acum cativa ani, cand era copil. Ridici limitele, dar nu permiti orice. Adolescentul are nevoie sa stie exact cat primeste, ce e necesar sa faca ca sa primeasca, ce primeste gratuit. O data cu cresterea sa, aceste limite se vor mai ridica. La un moment dat va lipsi de-acasa o noapte intreaga. Acest lucru nu inseamna ca nu stii unde anume este si il poti ruga (nu obliga) sa iti dea un mesaj sa-ti spuna ca e totul ok. Indiferent de ce se intampla intre voi, tine telefonul deschis cand pleaca de-acasa si, indiferent de ora, daca te suna si-ti spune sa vii sa-l iei, pune-ti rapid o haina pe tine si du-te dupa el! Sa nu te gandesti nici o clipa ca ‘’sa se descurce si singur, ca asta vroia…’’. Are inca multa nevoie sa fii prezent, suportiv si mai ales are multa nevoie sa stie ca oricat ar gresi, are unde sa se intoarca si unde sa planga.

Adolescentii sunt cei mai de neinteles oameni de pe pamant. Sunt tratati ca niste copii, dar se asteapta de la ei sa se comporte ca niste adulti.