Ce sunt constelatiile?
METODA CONSTELATIILOR
Este o metoda terapeutica aparuta in urma cu 25-30 de ani si care a cunoscut o permanenta schimbare si imbunatatire. In prezent, practic metoda Constelatiile Identitatii, dezvoltata foarte mult in ultimii anii de prof. Franz Rupert. Din 2013 am urmarit activitatea lui Franz Rupert, fie citindu-i cartile fie asistand la workshop-urile sustinute in Romania. Din 2014 am urmat trainingul avansat si primul de acest gen pe care l-a sustinut in Romania, privind Psihotraumatologia Multigenerationala si Constelatia Intentiei .
Prin aceasta metoda, putem intra in structurile interne profunde ale psihicului nostru, iar prezenta grupului este de mare ajutor ca fiecare client sa se simta acceptat si continut chiar daca isi arata partile din el pe care le considera a fi ‘’intunecate’’ sau ‘’in neregula’’. Scopul acestei metode este de a clarifica strategiile de supravietuire, de a scoate la suprafata amintiturile ‘’uitate’’ sau negate, de a intelege iluziile in care stam, de a intra in contact cu trauma intr-un mediu sigur, de a dezvolta un psihic sanatos si de a promova propria responabilitate.
CUM SE LUCREAZA?
Fiecare client isi stabileste o intentie pe care doreste sa o lucreze. Aceasta intentie poata sa fie legata de ceva ce isi doreste sa simta sau sa inteleaga, sa vada un blocaj, o cauza a unei boli, sa se vada pe sine, sa se regaseasca, sa intre in contact cu corpul sau si orice altceva considera ca-i poate fi de folos pe drumul sau de schimbare .
Cu cat intentia este mai clara si simpla cu atat rezulatele pot fi mai clare, daca clientul este implicat in procesul sau. O calitate esentiala a clientului este rabdarea, deoarece in lucrul cu trauma orice graba poate presupune o noua traumatizare.
Dupa ce intentia este scrisa pe tabla se alege, din grup, care un reprezentant pentru fiecare cuvant. Cand cineva este ales ca reprezentant, cel care il alege ii da un fel de incredere, iar asta activeaza in reprezentant partea sanatoasa care doreste sa ajute. Acest ajutor se da, nu prin stradania de a spune ceva ce reprezentantul ar crede ca este potrivit, ci ceea ce ii vine in minte sa spuna, in inima sa simta si in corp sa se miste sau sa stea pe loc.
CUM FUNCTIONEAZA?
Una din explicatii este existenta neuronilor-oglinda.
Giacomo Rizzolatti si colegii lui au descoperit în 1996 un grup de neuroni, numiţi neuroni-oglinda.
Acesti neuroni reprezinta mecanismul neural prin care actiunile, intentiile si emotiile altora pot fi intelese in mod automat. Neuronii-oglinda se afla în partea din fată a creierului, in lobii frontali. Aici se gasesc si neuronii de comanda motorie care se activeaza cand o perosana executa o miscare. Cam 20% dintre neuroni se activeaza doar cand ma uit la cineva care face o actiune. Asadar, acesti neuroni se declanseaza atat cand eu apuc un obiect, cat si cand vad pe cineva din apropiere ca face acelasi gest si apuca un obiect.
Empatia, adica acea capacitate de a intelege starea emotionala a celuilalt, de a percepe ce percepe celalalt, este legata de neuronii-oglinda. S-a vazut la RMN ca in timp ce observam starea emotionala a altor persoane, se declanseaza anumite impulsuri electrice si sunt activate aceleasi structuri neuronale care sunt activate atunci cand traim noi insine emotiile respective. Acest lucru este extraordinar pentru că e ca şi cum acest neuron adoptă punctul de vedere al celeilalte persoane
Rolul lor este important inca din copilaria mica deoarece, cu ajutorul lor, bebelusii invata uitandu-se la chipul mamei si al persoanelor cel mai des prezente. Astfel, invata sa zambeasca, sa se incrunte dar, mai ales, invata sa se vada pe sine asa cum il vede mama. Daca ea este bucuroasa si il primeste cu caldura, il recunoaste ca fiinta unica si ii ofera afectiune, atunci si bebelusul, iar mai tarziu, adultul, se va primi pe sine cu bucurie si iubire. Tot cu ajutorul lor, bebelusul experimenteaza starile emotionale ale mamei. Daca mama a experimentat un abandon in copilaria ei, bebelusul va putea experimenta o anxietate de pierdere sau abandon chiar daca nu a fost propria experienta.
Rizzolatti spunea, într-un articol publicat în „New York Times“, ca„neuronii-oglinda sunt cei care ne ingaduie sa pricepem intentiile altora prin a simti, nu prin a gandi“,
„Cu neuronii-oglindă nu trebuie să pretindem că suntem în pielea altei persoane… ne aflăm practic în mintea unei alte persoane.“ (Marco Iacoboni).
Neuronii oglinda au rolul de a acorda propriile trairi cu trairile altora. Cu toate acestea, nu experimentam mereu, cu fiecare om, aceste trairi, ci mai ales atunci cand exista un context anume, cand oamenii se aduna intr-un grup, traiesc intro anumita comunitate, impartasesc aceleasi interese.
Linkuri:
https://www.psychologytoday.com/us/blog/the-athletes-way/201402/do-mirror-neurons-help-create-social-understanding
http://www.apa.org/monitor/oct05/mirror.aspx
http://www.descopera.ro/dnews/5131681-grant-de-1-milion-de-euro-pentru-studiul-neuronilor-oglinda
http://www.psychologicalscience.org/observer/getArticle.cfm?id=2167