A darui si a primi in echilibru

A da si a primi este in relatie cu CEVA sau CINEVA: parinti, copil, partener, job, natura, seful sau cu sentimente precum frica, furia sau iubirea.
Putem darui in mai multe feluri:
– Pozitia in care daruiesc si MA ASTEPT SA IAU CEVA INAPOI, NEMISCANDU-MA de langa persoana careia i-am daruit. Si pot astepta cu teama (OARE O SA-MI DAI?), dintr-o pozitie de copil (IMI DAI SI MIE?) sau agresiv (EU TI-AM DAT, TU CAND IMI DAI/DE CE NU IMI DAI?).

– Pozitia in care daruiesc dar nu ma cramponez in asteptare, ci imi vad de restul vietii mele.De exemplu sunt interesat de cineva si, pentru a-mi face cunoscuta intentia de a-l cunoaste, ii daruiesc ceva: atentie, un zambet, servicii… Mi-am facut cunoscuta intentia si sunt linistita stiind ca am facut tot ce tine de mine (restul tine si de celalalt) : daca o sa primesc ceva inapoi de la acea persoana, atunci e grozav, daca nu primesc, este la fel deoarece sunt constienta ca celalalt nu-mi da nu pentru ca eu nu sunt suficient de buna, ci pentru ca este alegerea lui proprie ( nu poate sa daruiasca da, ori nu stie, ori nu vrea din motivele lui).
A primi este, de multe ori, o problema. Acest lucru se intampla deoarece credem ca nu meritam. Sau ca, daca primim, neaparat trebuie sa dam inapoi, iar a ne simti indatorati nu e deloc comod. Astfel ca, primind, avem sentimente de umilinta (daca imi da, inseamna ca nu sunt bun de nimic) sau de indatorare (pentru orice primesti, platesti cu varf si indesat). Acestea sunt credinte limitative care opresc fluxul firesc al vietii. Natura daruieste si primeste fara a astepta ceva in schimb si fara a se se simti indatorata. Atunci cand uzi o floare, iar ea face flori minunate, te bucuri sau te simti umilit? Este un schimb reciproc, este un echilibru.
Poti plati ceea ce ai primit avand un sentiment de recunostinta sau printr-un simplu MULTUMESC si, mai departe, sa faci ceva folositor cu ceea ce ai primit sau sa dai mai departe.
Intotdeauna, unde exista cineva care da, exista si cineva care primeste. De fiecare data cand accepti un dar, sa stii ca de fapt te ajuti pe tine si pe cel care daruieste pentru a inchide cercul daruirii-primirii.
Cand dai, nu dai cu scopul de a primi, ci dai pentru ca simti ca vrei sa faci asta, simti ca ai de unde sa dai si stii ca, daruind altora, nu te golesti.
Copiii primesc si ei, de cele mai multe ori neconditionat ceea ce li se ofera. Apoi aud, la un moment dat, comentarii de felul: “’am facut copii ca sa aiba cine-mi aduce un pahar de apa’’ sau ”ti-am dat jucarii, mancare, am facut totul pentru tine, si tu.? nu esti in stare de nimic’’
In acel moment, copilul nu mai daruieste ceea ce are el mai de pret in fiinta lui. Pierde si apoi uita de acest lucru. Incepe sa dea doar daca e obligat, iar daca da, se astepta la ceva in schimb.
Mai greu auzi, ca si copil, un parinte care iti spune ’’tu esti copilul meu si eu ti-am daruit tot ce am putut din iubire. Sper sa iti foloseasca, dar daca vei alege in alt fel, eu sunt de acord. Te sustin in orice vrei sa faci. Nu mi-ar placea sa-ti distrugi viata (band, drogandu-te sau suferind) si as suferi pentru asta, dar stiu ca nu am cum sa te impiedic. Nu esti dator cu nimic si te voi primi mereu cu iubire’’.
Acestea sunt cuvintele care ne-ar ajuta pe noi sa fim in echilibru cu a darui si a primi. Daruiesc pentru ca stiu ca nu astepti nimic de la mine si primesc pentru ca stiu ca imi dai din iubire.