V.I, 50 ani

Buna Adela,

Iti multumesc din suflet ca mi-ai fost alaturi, ai stiut sa ma asculti (am inteles ce inseamna sa asculti fara sa judeci…) si sa imi pui intrebarile potrivite, astfel incat sa ajung la raspunsuri pe care nu le intrevedeam si care mi-au linistit sufletul. M-au ajutat sa ma accept asa cum sunt ca mama, sa nu ma mai simt vinovata pentru ce credeam ca nu am facut , sau am facut gresit in educatia baiatului meu.
Am constientizat ca este multa suferinta in sufletul baiatului meu si am reusit sa simt compasiune pentru el. Iubirea a invins nemultumirea ca el nu este asa cum imi doream eu.

Colaborarea noastra m-a ajutat sa invat, sa ascult, sa imi ofer ajutorul doar daca este solicitat si sa accept alegerea pe care o face partenerul (sotul, copilul…), chiar daca eu consider ca nu este cea mai buna. Greu, dar culmea este ca merge din ce in ce mai usor, chiar nu trebuie sa controlez eu totul.
Am invatat ca pot si este necesar sa “negociez” cu propiul copil.
Am descoperit ca eu cer baiatului meu sa aiba o maturitate emotionala pe care nici eu si nici sotul meu nu am reusit sa o atingem nici la 50 de ani.
“Comunic sincer si deschis cu mine si cu toti cei din jurul meu” a devenit deviza mea zilnica de control . Si are un efect mai mare decat m-am asteptat 🙂
Inca sta mult pe calculator si inca nu stiu exact ce o sa fac in legatura cu asta, dar ne-am apropiat mult mai mult de cand nu il mai cert ca pe un copil mic si ii solicit ajutorul in diferite planuri. Nu imi mai fac atatea griji si astept sa vedem ce ne mai ofera “momentul” ca sa ne exersam comunicarea, acceptarea, rabdarea, intelegerea …si sa nu uit de bucuria de a fi impreuna.

Multumesc si o sa te tin la curent.