Ziduri se ridica intre noi. Intre durerea noastra de acum si viata ce tocmai a devenit trecut. Ridicam ziduri intre noi si trecutul nostru si vrem sa uitam iubiri, clipe frumoase, imbratisari si juraminte. La lasam undeva acolo, dincolo de zid. Nu le mai vrem…le aruncam si le uitam…desi aruncatele sunt ceea ce suntem acum, sunt parte din noi, chiar daca nu ne place. Ele au fost candva frumoase, ne-au inaltat, apoi ne-au coborat, ne-au implinit, apoi ne-au rupt in mii...

Am observat ca nevoia de A STI poate sa copleseasca pe oricine. A sti, in sine, este primul pas spre dezvoltare personala, spre evolutie, spre iesirea din tipare si spre gasirea unor cai noi de actiune si simtire. A sti ne ajuta sa iertam, sa vindecam si sa mergem mai departe. Uneori, a sti devine un fel de ‘’elixir al vietii’’ pentru ca ofera control si, in cele din urma, senzatia de putere. Incertitudinea, acel ‘’nu stiu ce o sa fie’’...

A da si a primi este in relatie cu CEVA sau CINEVA: parinti, copil, partener, job, natura, seful sau cu sentimente precum frica, furia sau iubirea. Putem darui in mai multe feluri: – Pozitia in care daruiesc si MA ASTEPT SA IAU CEVA INAPOI, NEMISCANDU-MA de langa persoana careia i-am daruit. Si pot astepta cu teama (OARE O SA-MI DAI?), dintr-o pozitie de copil (IMI DAI SI MIE?) sau agresiv (EU TI-AM DAT, TU CAND IMI DAI/DE CE NU IMI DAI?)....