D.E.27 ANI

În acea perioadã s-a plantat o samanta pe care acum o vad cum creste. Este o samanta pe care nu aveam curaj sa-i dau voie sa creasca. Este vorba despre samanta iubirii fata de mine.
Eu nu stiu cum este sa-ti dai timp, sa ai gija de tine, pentru ca eu am exercitiu doar pe a da altora timpul meu, iubirea mea, grija si gandurile mele, etc. si-atunci, cum sa mai am pentru mine ceva, daca eu dau totul?

Cand am fost intrebata ce problema am, eram intr-o confuzie totala, deoarece am stiut sa ma mint atat de bine atatia ani, incat am ajuns sa cred ca nu am nici o problema, desi eu ma simteam la capatul puterilor. Cum poate un om sa nu aiba nici o problema, daca se simte asa? Aceea a fost clipa in care mi-am recunoscut ca am o problema, ca port, cu mine, o vina grea zi de zi. M-am hotarat s-o las jos si sa vad ce-i cu ea. Iar cand am vrut, mi-a iesit in cale Adela.
Au fost momente greu de suportat in constientizarile mele, pentru ca ma faceai sa fiu atenta si la asta si la altele si simteam ca sunt multe si greu de dus. Dar acum, dupa ce a mai trecut o perioada de timp mai lunga, privesc in urma iar, la acele momente si nu mai sunt grele deloc.

Simt ca acum este ordine, exact ca in locurile scormonite si aranjate, iar asta ma face sa simt liniste. Este ca dupa o furtuna. Exact asta simteam ca ai facut, ai provocat o furtuna, iar apoi m-ai ajutat, cu rabdare, sa le asez la locul lor si sa le accept asa cum sunt.
Parca nimic nu mai este atat de greu de suportat ca inainte dupa ce am inteles ce ma durea, de fapt, cel mai tare. Ma durea enorm de mult singuratatea din viata mea. Uneori nu ma mai lasa fizic sa respir, iar ca drept dovada am facut si pneumonie. Nu mai puteam respira, nu mai zambeam, ci lacrimile erau prietenele mele cele mai bune. Acum, imi sunt doar amice, fara de care pot trai bine oricand.

Vreau sa zic ca modul calm, cald si rabdator al tau a fost compatibil cu mine, iar asta m-a ajutat si mai mult sa vreau sa vad cele mai durereoase zone ale mele, pentru ca simteam sprijnul si intelegerea ta. E foarte greu sa treci singur prin acele locuri sau sa vezi ca nimeni nu poate intelege ce simþi, ce traiesti. Stilul tau este unul care m-a facut sa nu fug, ci sa am rabdarea sa inteleg ca, cu cat voi fugi mai mult de ce ma doare, cu atat nu voi scapa de ele. Ca solutia este sa le constientizez, sa le inteleg si sa le accept asa cum sunt ele.

Iti multumesc, Adela, pentru ca ai stiut sa ma porti cu blandete in cele mai dureroase zone ale mele, dar si pentru ca ai stiut cum sa ma faci sa le si vad, sa le inteleg si sa le accept.