Cateodata, trebuie…
Este un timp cand trebuie sa hotarasti daca tii de trecut sau de viitor. Nu sunt adepta lui “trebuie”, dar asta chiar trebuie… E un fel de trebuie sa cresc!
Cum fac asta, cum hotarasc?, ne putem intreba.
Traieste in prezent. Asta te ajuta sa te decizi!
Cat dureaza?
Am doar un raspuns clasic: depinde! Depinde de cat de dispus esti sa renunti, sa lasi sa se duca, adica sa te eliberezi.
Sa ma eliberez? De ce anume sa ma eliberez?
De pietrele si bolovanii pe care le tot cari in spate, pe care le tot tii in maini si pe care ti le mai pui si pe cap, cum purta bunica urciorul cu apa. De hatisul de liane care iti inconjoara picioarele, de uscaturile dese din fata ochilor tai, dincolo de care nu poti vedea nimic, de panzele de paianjen care iti acopera urechile si oricat ti-ar oferi cineva o varianta mai buna, nu ai cum sa-l auzi.
Mai depinde de cat de tare esti atasat. De durere, de frica, de furie, de resentimente..Si, sa nu uit, de atasamentul si fidelitatea profunda fata de ura, umilinta, rusine si, da, vinovatie.Nu doar ca suntem atasati, de ele, dar daca dispar vreo clipa, cum ar fi cand vezi minunate artificii explodand pe cer, incepi aproape febril sa le cauti, sa le doresti. ..si, daca nu le mai gasesti pe-acelea pe care le stiai, provoci unele noi…si la un moment dat devii expert, iti ies rapid! Si mai rasufli si usurat – uf, ce bine, sunt din nou in locul cunoscut!.
In acelasi fel, suntem atasati de viitor. Stam asa, cu mana la falca si cu ochii intredeschisi si, oftand, zicem: cand o sa am o masina, casa, gradina, piscina, cand o sa-mi creasca parul lung, cand o sa vina ea, Ilenusa Cosanzeana sau el, Fat- Frumos (fat, nu barbat…uimitor, nu?), cand o sa am copii, menajera, catel, pisica, bani, bani si iar bani…. ei, cand toate astea se vor fi indeplinit, eu voi fi fericit! Imi vine sa ma opresc aici ca sunt sigura ca toata lumea a inteles…si chiar de mult, ca nu sunt eu prima care zice! Unii au scris si carti!
Ei da, asa cum banuiai, nu e asa. Deloc nu e asa. E ciudat, dar si imaginatia asta are calitati si defecte. Defectul principal este ca uneori o ia inainte singura. Asa ca visezi, visezi si iar visezi. Si cam atat. Si adevarul este ca-ti amani fericirea. Chiar pana la batranetea cea mai cea. De ce vedem atatia batrani deprimati, tristi, saraci, bolnavi? Doar ca au iesit la pensie si ca nu au viata sociala sau ca nu au bani de medicamente? Dar ce, prietenii trebuie platiti? Si de ce le trebuie bani de medicamente si nu de calatorii? Sau de un film? De ce batranetea este egala cu esecul? A, scuze, de ce ma iau de batrani cand exista atatia oameni tineri in fix aceeasi situatie ca batranii?
Cum sa traiesti in prezent? Buna intrebare! Desi era tentant, nu voi spune “uita trecutul si fa-ti planuri doar pe termen scurt”. Ca sa traiesti in prezent, ai nevoie de o stare. De o stare la care ajungi printr-un antrenament zilnic… Asa cum te duci la serviciu, asa te antrenezi si pentru a schimba viziunea ta asupra vietii tale. Sau crezi ca e mai important serviciul? Daca da, atunci lasa, nu te mai forta. Atat te rog, nu uita ca atunci cand nu mai poti, cand esti obosit, racit cobza, serviciul nu te ajuta, nu iti ofera nimic.. stiu, o sa-mi zici de bani si sunt total de acord! Doar ca stii, am descoperit ca zambetul, bunatatea, ascultarea si intelegerea sunt gratis. Asa este si imbratisarea si bucuria unei clipe chiar si scurte. Gratis este si uitatul in oglinda cu incantare si nu incruntat (si asa e tot gratis, dar ziceam sa mai schimbam starea!). Cand incepi sa faci lucruri din astea gratuite apare si iertarea si iubirea. Nu iti poti nega trecutul, esti suma experientelor tale, dar nici nu pot sta agatat de el mestecand intr-una resentimente si ganduri negative. Si cei care ti-au facut ce-au facut in trecut, au facut ca nici ei habar nu aveau ce fac! Plus ca incepe sa te coste la un moment dat…doctorii astia au devenit scumpi tare!
Antrenamentul e un fel de spalat pe dinti. Te speli dupa fiecare masa, mai précis dupa fiecare moment de stres, suparare, furie. Dupa fiecare nedreptate care ti se face, dupa fiecare esec, dupa fiecare lovitura. Te ridici si te speli. Si cand te speli, te uiti in oglinda. Si pornesti din nou, dar pornesti din prezent, nu te mai gandesti obsesiv la ce a fost si tot ceea ce iti doresti de la viitor este sa cresti, sa evoluezi, sa inveti bucuria vietii.
Asadar iesi din confortul tau zilnic! Iesi din confortul pe care ti-l ofera starea de agresor, de victima, de copil singur si abandonat, iesi din confortul pe care ti-l da stresul si deprimarea si degetul intins spre altii. Dupa cum cu totii stim, intalnim in ceilalti ceea ce noi suntem. Imi displace cineva profund pentru ca este nesimtit, asa sunt si eu. Imi place cineva profund pentru ca este calm si intelegator, asa sunt si eu.. stiu ca partea a doua ne convine de minune, cu prima avem de furca.
Nu te mai enerva, fii constient de ce se intampla cu tine in acest moment. Iar seara fa un bilant al zilei, nu astepta sa vina Anul Nou si sa faci bilantului anului ca sigur uiti multe chestii mici, dar minunate! Fac pariu cu oricine ca nu exista sa nu fie ceva bun intr-o zi. Poate ca mic si neimportant la prima vedere (si asta pentru ca dam o asa mare importanta celor rele!). Cineva ti-a zambit sigur sau ai auzit o melodie frumoasa sau un ciripit de pasarele. Sau poate a nins si a fost de basm sau au fost 40 de grade si ai baut un ceai rece care te-a invigorat. Sau poate azi iti sta bine parul sau nu stiu, din astea… cauta-le, gaseste-le si, ca prin minune, ai sa vezi ca iti scade factura telefonica, gasesti loc de parcare, ajungi la timp unde ai de ajuns si tot ce iti propui, iti iese! (sa nu crezi ca-s Iozefini, nu e magie, dar cand esti linistit, iti trebuie mai putin…).
Desi cand eram adolescenta, credeam ca voi schimba lumea, am inteles ca lumea incepe mai intai cu mine. Si daca reusesc sa gasesc cea mai buna varianta a mea, se schimba si lumea o data cu mine. Sunt inca in proces, ma antrenez in fiecare zi. Uneori imi iese, alteori nu. Dar am hotarat sa perseverez!
Asa cum a spus un intelept: ai toata eternitatea sa fii cine vrei. Savureaza momentul!