Alegerea in sistemul de credinte

Ceea ce credem sau alegem sa credem ne afecteaza alegerile pe care le facem. Credintele pe care le avem se mostenesc de la predecesorii nostri sau se invata ca urmare a propriilor experiente. Multe dintre aceste credinte sunt asociate cu Sindromul de stres postraumatic. Ca urmare a unei experiente traumatizante, omul isi poate schimba dramatic intregul set de convingeri despre sine, lume si viata pe care le-a avut, obtinand altele noi, de obicei adaptative pentru noul context de viata.
De obicei, oamenii actioneaza conform unor seturi de credinte pozitive sau considerate de ei a fi pozitive (mai ales daca si generatiile anterioare au functionat dupa acelasi set de credinte), cum ar fi : „”Lumea este previzibila, dreapta si sigura’’ sau „”Nu mi se pot intampla lucruri rele daca sunt mereu cuminte si zambitor’’. Cand persoana respectiva experimenteaza o trauma care ii zdruncina aceste pareri, devine confuz, intra in stres si incearca cu ardoare sa caute o explicatie sau un sens la ceea ce s-a intamplat atat pentru ei insisi dar mai ales pentru copiii lor, in cazul in care sunt parinti cu copii in crestere. „”Nu stiu cum sa-i spun fiicei mele sa se poarte, nu mai stiu ce educatie sa-i dau pentru ca pentru mine a fi sincera si deschisa mi-a adus concedierea’’.
In acest caz, persoana incearca sa asimileze experienta si sa o potriveasca in vreun fel credintelor de dinainte sau isi va schimba sistemul de credinte ca urmare a experientei (adaptarea).

In schimb cei care au avut un sistem negativ de credinte inainte de a experimenta o trauma („”nu merit sa mi se intample lucruri bune’’ sau ‚’nimeni nu ma iubeste, sunt ca si inexistent’’), isi vor confirma mai degraba credintele decat sa le schimbe, ceea ce poate duce la boli psihice deoarece trauma intareste credintele disfunctionale
Ca urmare a experientelor traumatizante, oamenii incep sa aiba convingerea ca lumea este periculoasa sau ca nu poti avea incredere in oameni sau in ei insisi si se izoleaza fizic si/sau emotional. Acest lucru se intampla ca urmare a unei lipse de suport emotional in timpul producerii traumei si dupa aceea sau poate se simt rusinati sau vinovati de ceea ce s-a intamplat. Cu cat credintele de dinaintea traumei sunt mai negative, cu atat se poate prevede vulnerabilitatea persoanei in a dezvolta stres post traumatic. Cu cat credintele sunt mai pozitive, cu atat acestea pot constitui un mai bun factor de adaptare si asimilare a evenimentului.
In cazul unor traume interpersonale (cu atat mai grave cu cat persoana este mai cunoscuta sau mai apropiata), precum violul sau rapirea, sechestrarea, tortura, apare apararea mentala ce include atat elemente cognitive cat si comportamentale, iar persoana incepe sa creada ca nu mai are o individualitate proprie – o identitate, ca nu mai poate fi niciodata autonoma, ca nu isi mai poate exercita vointa. Cei care au supravietuit unor traume de acest fel cred despre ei ca nu mai exista ca fiinta si se reduc la a fi doar un obiect, se simt distrusi si nu le pasa daca traiesc sau mor.
Alti oameni pot experimenta, ca urmare a experientelor grele si dureroase prin care trec, sentimente precum furie, vinovatie si rusine, la cel mai inalt grad.

Furia
Furia apare cand persoana se simte nedreptatita si cand aduna din ce in ce mai multe ganduri ‚’negre’’. Aceasta nedreptate pe care omul o simte il macina zi si noapte, incep sa apara ganduri de razbunare si daca nu se mai poate razbuna pe cel care i-a facut rau, e foarte posibil sa se razbune pe oricine intalneste deoarece nu mai conteaza cine i-a facut rau, ci conteaza doar ce simte. Iar ceea ce simte este atat de intens incat ii este imposibil sa se gandeasca sa ceara ajutor de specialitate sau alte metode mai bune si mai sanatoase de descarcare a furiei.

Vinovatia:
Vinovatia este mai degraba un mod de gandire decat un sentiment. Este des intalnit ca omul care a trait o anumita experienta sa se considere vinovat pentru ca ea a avut loc. Vinovatia apare cand alta explicatie logica nu poate fi gasita.
In plus, in ultimii ani a inceput sa se puna un accent foarte puternic pe asumarea propriei persoane ceea ce face ca unii oameni sa se considere in intregime vinovati de ceea ce se intampla si sa nu mai vada si imaginea de ansamblu. Sentimentul de vinovatie este inoculat si in copilarie. Spre exemplu, un baiat de 12 ani care privea ingrozit cum tatal lui cade la pamant in convulsii, aude cum mama, din cauza credintei ca intodeauna cineva are o vina, ii striga: din cauza ta moare tata, ca nu ai fost cuminte si nu l-ai ascultat!
Adultii care au un sentiment acut de vina au fost copii invinuiti sau au preluat acest sentiment puternic de la unul dintre parinti sau de la ambii, asa cum se intmpla in traumele sistemice de atasament.

In acest fel se dezvolta tot felul de credinte, precum:
– Credinta ca ar fi putut sa prevada ceea ce s-a intamplat (ar fi trebuit sa stiu ca asa se va intampla) in conditiile in care nu avem abilitatea de a vedea viitorul
– Credinta ca actiunile proprii au dus la aparitia evenimentului (am dus-o doar la doctori incompetenti, de aceea a murit)
– Credinta ca detine mult mai multa responsabilitate pentru producerea evenimentului dacat are de fapt (am tot ras si am facut glume si i-am atras atentia)
Sunt enorm de multe concluzii de vinovatie la care ajung persoanele traumatizate, iar aceste concluzii nu fac altceva decat sa mentina in actualitate evenimentul traumatic si, in acest fel, vindecarea se indeparteaza tot mai mult.

Rusinea:

Se datoreaza, de cele mai multe ori, lipsei de validare, de confirmare interioara si/sau exterioara.. Rusinea poate determina omul sa se instraineze de ceilalti sau sa devina submisiv sau pasiv.
Rusinea merge mana in mana cu vinovatia
Rusinea este experienta interioara de a ‚’nu fi fost vrut’’ si se simte ca respingere, inutilitate si negasirea locului in lume. Vinovatia este credinta ca a facut ceva rau, iar rusinea este credinta ca el insusi este rau. Omul care traieste sentimentul de rusine dezvolta credinta ca nu este iubit deorece nu merita sa fie, gandind mai degraba ca prezenta sa in lume este toxica si coplesitoare pentru ceialalti.
Rusinea provoaca multa durere interioara si multa suferinta astfel incat persoana dezvolta o multitudine de startegii de aparare, constiente sau nu, de inghetare, de intepenire sau chiar distructive, pentru a evita tortura mentala si emotionala.
Toate aceste trairi produc multa anxietate. Alegeti sa faci ceva pentru a reduce toate aceste simptome, altfel ele cresc in interior si vor deveni o parte mult prea importanta a personalitatii. Ele te vor conduce si te vor controla, iar tu vei deveni din ce in ce mai neajutorat. Mergi la un specialist, adu-ti aminte de ceea ce iti doreai sa faci candva, poate lectii de dans sau pictura sau un sport preferat. Interactioneaza cu ceilalti, ai sa vezi ca foarte multi oameni au avut sau poate au inca astfel de trairi si totusi au relatii bune, un job satisfacator, sunt mai veseli si mai optimisti. Invata de la ei si vei deveni si tu un exemplu pentru altii.