Ce este trauma?

Atunci cand vorbim despre pierdere si suferinta, precum si despre ce avem de facut pentru a le putea face fata, poate fi tulburator pentru cei mai multi dintre noi, atat pentru cei care s-au confruntat mai putin cu situatii  limita si evenimente traumatizante, dar si pentru cei pentru care reamintirea unor etape foarte dureroase din viata lor le provoaca din nou amintirile poate adanc ingropate.

In acelasi timp insa, intelegerea a ceea ce a fost si a ceea ce suntem ca urmare a experientelor noastre, foarte mult sau mai putin dureroase, precum si depasirea stresului post-traumatic pentru cei care au supravietuit suferintei, poate fi un sprijin, o sansa pentru a-si continua viata dintr-o perspectiva  noua, mai adaptativa.

Sunt foarte multi oameni care se confrunta cu pierderea celor dragi prin diferite feluri: boli, accidente, sinucideri, sunt foarte multi oameni care se despart dupa multi ani petrecuti impreuna, foarte multi altii care s-au confruntat de mici copii sau mai tarziu, cu situatii de abandon, cu abuzuri fizice si emotionale. De asemenea, exista situatii cand pierzi locul de munca, cand te confrunti cu saracia, cand nu te mai poti adapta social.

In acelasi timp, desi ne gandim mai putin la aceasta categorie de oameni, exista si multi profesionisti implicati in actul medical, psihologic si social care au un rol important in asistarea persoanelor aflate in suferinta, precum si a familiior acestora. Si acestia se confrunta zi de zi cu experiente dureroase si, desi si-ar dori sa poate gasi o rezolvare, nu o pot face de fiecare data. Astfel ca si ei traiesc zi de zi durerea neputintei si uneori, a lipsei de speranta.

Cum sa facem fata traumelor la care suntem supusi fara voia noastra?  Cum sa ne continuam viata asa cum o faceam pana acum? Cum sa ne regasim reperele pierdute si cum sa ne construim altele noi? Cu totii avem nevoie la un moment dat sa stim ce se intampla cu noi, de ce se intampla si cum sa facem sa ne putem pastra bunatatea sufletului si iubirea.

Trauma poate fi definite ca o experienta iesita din comun, vitala, cu o intensitate puternica si care modifica, pe termen lung, modalitatea de intelegere de sine si de lume. Ca rezultat, toata structura psihica se modifica, omul actioneaza si se comporta, in continuare, intr-un mod diferit.

De cand ne nastem suntem atasati de parintii nostri, apoi de prieteni, de mediul in care traim, de societatea in care muncim, de tara noastra. Separarea, pierderea sau ruperea din diferite motive a relatiilor cu aceste elemente de sprijin din viata noastra ne poate dezechilibra, iar uneori ne poate face sa ne pierdem speranta, sensul si increderea in noi si in cei din jurul nostru. Uneori negam durerea, alteori ne inecam in ea, alteori suntem atat de blocati incat nu mai simtim nimic.

Atunci cand negam, spunem ca ne este ‘’asa de bine’  in aceasta situatie, ca nu a fost nimic important de fapt, ca ‘’lucrurile acestea se mai intampla, nu e ceva neobisnuit’’ sau uitam . Uneori nu putem intelege de ce, vazand un film sau citind o fraza intr-o carte, ne apuca plansul zguduitor sau plecam nervosi, inchizand cartea.

Cand ne inecam in durere,  pot sa apara sentimente intense si de lunga durata de furie, tristete, disperare, se dimuneaza interesul fata de toate sau aproape toate activitatile zilei, rusinea si vinovatia ne insotesc aproape permanent, in orice facem.

Cand ne blocam si nu mai simtim nimic, este ca un gol. Suntem ca frunzele nemiscate inaintea furtunii. Insa corpurile noastre simt mai repede si mai bine ca ceva in noi vrea sa fie rezolvat si incepe sa ne doara capul sau stomacul, incep sa ne cada dintii, digestia este data peste cap, apare oboseala si multe altele . Asa apar bolile, deoarece in noi este ceva neinteles, neacceptat, neintregat

Ca urmare, ne va fi din ce in ce mai greu sa putem avea relatii de atasament cu alte persoane, fara a ne simti stresati. Adica, ne este greu sa ne simtim relaxati, valorizati, apreciati de ceilalti sau cautam sa intram in relatii cu oameni care nu ne respecta, nu ne asculta sau care ne manipuleaza, deoarece o parte din noi ramane in experienta traumatica.

La copii, problemele cele mai severe in ceea ce priveste relatiile de atasament apar mai ales cand parintii:

–       ii abandoneaza

–       sunt intr-o stare de soc

–       au suferit pierderi importante

–       sunt agresivi si brutali

–       sunt confuzi sau bolnavi psihici

Gravitatea unei traume depinde de mai multi factori:

–       de varsta. Daca trauma are loc in copilarie, modalitatile de a face fata sunt mult mai reduse.

–       de imprejurari. Daca este un accident singular sau daca este o calamitate naturala. E mai usor cand langa tine sunt mai multi oameni afectati din aceeasi cauza.

–       de calitatea relatiei cu persoana care induce trauma. Daca este o persoana din familie, prieten sau este o persoana necunoscuta.

–       de calitatea relatiei cu victima traumei. Daca ne este copil, parinte sau prieten, ne poate afecta atat de mult incat ne putem traumatiza si noi. Daca doar am auzit despre cineva, ne indurereaza si ne afecteaza dar pe termen scurt.

–       numarul agresorilor. Daca este unul singur, putem sa ne aparam intr-un fel, daca sunt mai multi, sansele de aparare scad.

De asemenea, cu cat mai mult stam intr-o situatie deosebit de stresanta, cu atat trauma va fi mai mare. De exemplu, daca exista in familie cineva diagnosticat cu cancer, iar rata de supravietuire este foarte mica, restul familiei nu are altceva de facut decat sa stea in asteptare. Stresul este foarte mare, speranta nu mai exista. Acesti oameni nu stiu sa se comporte cu persoana bolnava si nici cu ei insisi pentru ca nu au fost invatati.

Sau este posibil ca la locul de munca, cineva sa isi dea toata silinta si sa faca ce poate mai bine, iar ceea ce primeste in schimb, de mult timp, sunt critici, jigniri, amenintari. Aceasta persoana incearca iar si iar sa isi satisfaca un sef imposibil de satisfacut si astfel devine demotivat, stresat, nu mai doarme, e tot timpul agitat, nelinstit nestiind ce va urma maine. In plus, se ajunge la o neincredere in sine din ce in ce mai mare si nu mai poate avea curajul sa isi caute un alt loc de munca. Acest stres prelungit si intens poate duce, in cele din urma, la profunde dereglari fizice si emotionale.

Omul este, prin constructia lui, capabil sa traiasca o gama larga de sentimente negative, dar si pozitive si este de asemenea capabil sa se ridice din cele mai adanci ‘’nisipuri miscatoare’’.Acest lucru se poate face si datorita rezilientei.

Rezilienta este mai degraba un proces prin care ne adaptam, în fata traumelor, tragediilor, pericolelor sau în fata surselor de stres cum ar fi problemele familiale, relationale, financiare sau boli grave (conform American Psychological Association)

Soliditatea rezilientei este data de relatiile securizante cu parintii sau, in cazul in care acest lucru a fost greu sau imposibil de realizat, cu persoane apropiate, rude, profesori, prieteni, adica relatii de atasament sanatoase, bazate pe incredere, acceptare si respect.

Vindecarea inseamna ca viata incepe sa curga, dispare blocajul, chiar daca experienta ca atare ramane si nu poate fi stearsa din memorie, ci mai degraba recunoscuta si integrata.

Apare autonomia personala si nu evitarea, acceptarea si nu negarea, apar sentimentele de incredere in viata, sentimentele de iubire. caldura si bunatate atat personale cat si la adresa celorlalti. Creste gradul de vitalitate, speranta si bucuria clipelor de liniste care inainte pareau a fi fara rost.

Cu siguranta se intampla in viata evenimente extrem de dureroase si pe care nu le putem controla. Dar orice supravietuitor al unei traume are deptul sa traiasca altfel decat  o simpla victima.

Viktor Frank, neurolog si psihiatru, el insusi un supravietuitor, spunea: ‘’Nu conteaza ceea ce asteptam noi de la viata, ci ceea ce asteapta viata de la noi’’. Acest lucru presupune schimbare, inclusiv responsabilitatea pentru propria bunastare, pentru propriul destin.”