Libertatea lui ”nu stiu”

Am observat ca nevoia de A STI poate sa copleseasca pe oricine. A sti, in sine, este primul pas spre dezvoltare personala, spre evolutie, spre iesirea din tipare si spre gasirea unor cai noi de actiune si simtire. A sti ne ajuta sa iertam, sa vindecam si sa mergem mai departe.
Uneori, a sti devine un fel de ‘’elixir al vietii’’ pentru ca ofera control si, in cele din urma, senzatia de putere. Incertitudinea, acel ‘’nu stiu ce o sa fie’’ ne innebuneste, nu il putem suporta, ne sufoca. Vorbim, despicam firul in patru, ne gandim in fel si chip si nu reusim sa stim. Acest lucru este de neacceptat si, de cele mai multe ori, putem chiar renunta la ceva frumos sau implinitor pentru ca mai degraba ne indreptam spre ceva ce stim, oricat de dureros sau plictisitor sau neimportant ar fi pentru noi.
Aceasta este povestea prescurtata a unei femei care a trecut de la nevoia continua si aproape obsesiva de a sti la relaxarea si let it go-ul lui ‘’nu stiu’’:

‚’Am o admiratie deosebita, mai ales in ultimul timp, pentru puterea celor 2 cuvinte alaturate: NU STIU. Cu sau fara semnul exclamarii. Eu nu ma refer aici la situatiile in care spunem ‚’nu stiu’’, dar de fapt vrem sa ascundem adevarul sau nu dorim sa ne asumam. Eu vorbesc despre inocenta celui care nu a invatat inca si despre momentul in care ne abandonam vietii din iubire pentru noi.
Cand am inceput sa zic NU STIU, nu stiu cum o sa fac, ce o sa fac, nu stiu ce o sa fie, nu stiu si iar nu stiu, aveam o traire ciudata, ca o slabiciune, neputinta. Mi se inmuiau picioarele, sopteam cuvintele, nu le spuneam cu voce normala, doar-doar nu sunt adevarate Era o stare noua pentru mine, eu care stiam mereu! Dar am zis ca mai bine spun adevarul, ca NU STIU, asumandu-mi riscurile pentru aceasta noua pozitie.
Dorinta de a sti m-a ajutat o buna bucata din viata mea, fara cunoastere nu puteam construi cam nimic. Am vrut sa stiu tot. Si stiu… multe
Cu vointa m-am construit si pe mine, cea care sunt acum. Dar cand vointa nu-ti mai aduce linistea, sanatatea si fericirea pe care le doresti, permite-ti sa te abandonezi si sa spui NU STIU.
NU STIU are forta pentru ca, dincolo de prima senzatie, iti da libertate, te ajuta sa traiesti cu adevarat. Cand ai intrebari la care raspunsul adevarat e “nu stiu” declara-te cel mai fericit om…! Poti sa te bucuri de tot ce iti ofera viata, orice vine e bine venit, nu e judecat, nu e respins pentru ca aveai alte asteptari, inveti sa ai tihna, nu te mai grabesti. Razi autentic si te infurii autentic. Iti place ceva, iei, nu-ti place ceva, lasi. Si, culmea, iti ies in cale lucruri frumoase care te bucura. Si parca poti sa simti si sa vezi mai clar oamenii, cerul, copacii…parca se schimba toate..
Sigur, o sa-mi spui de lucuri pragmatice, cum ar fi de exemplu ca nu suntem pe o insula pustie si avem nevoie sa traim cu bani, ca doar nu culegem hrana din copaci. As putea zice NU STIU daca e chiar asa. Zic doar ca, cu cat avem mai mult, cu atat ne dorim mai mult si ca vine un timp cand NU STIU te ajuta sa dai drumul orgoliului, zbaterii interioare si falsei forte pe care credem ca o avem.
Da, ne face vulnerabili, dar doar cand suntem vulnerabili apare puterea si curajul de a incerca macar sa pasim pe drumul spre atingerea potentialului nostru interior (care fie vorba intre noi, e infinit in bogatia lui) si abia atunci iesim din zona de confort care, prelungita, ne face un fel de legume. Si, cred cu tarie ca NU STIU ne poate face mai bogati atat sufleteste si spiritual, cat si material.
Sunt si eu la inceput de drum, NU STIU ce o sa pot sa dau si ce o sa pot sa primesc. Stiu doar ca mi-am pus rucsacul si am pornit pe acest drum’’.