Criza ca oportunitate

Experimentam, in prezent, ceea ce se numeste o criza. De-a lungul vietii, toti oamenii au asemenea experiente intense, fie la nivel personal, familial sau colectiv. De exemplu, la varsta de 20 ani e aproape imposibil ca cineva sa spuna ca nu s-a confruntat cu o criza in viata lui. Asadar, criza pe care o traversam acum nu este nici prima si nici ultima. A trai o situatie de criza inseamna ca traim o perioada instabila care ne da senzatia ca este greu de controlat si ne poate afecta individual, la nivel de grupuri, la nivel de societate sau toate o data, cum este cazul de acum. Lipsa controlului determina psihicul nostru sa ne protejeze pentru ca simte pericol. In aceasta situatie, se activeaza toate mecanismele de auto-protectie cu scopul de a oferi unelte pentru a face fata si a trece prin situatia complicata. Aceste unelte se numesc negare, minimalizare, evitare, bagatelizare, victimizare, agresionare. Toate aceste mecanisme ne protejeaza dar ne si incurca. De aceea e necesar sa fim constienti de reactiile noastre care vin mai mult din partea de supravietuire si sa cautam sa gasim raspunsuri adaptative din partea sanatoasa. Si ma refer la:
– Este atat de evident ca viata noastra s-a schimbat de la o zi la alta incat nu are nici un rost sa negam. Este o schimbare importanta, nu are rost s-o minimalizam deci. Este clar pentru fiecare dintre noi ca nu ne simtim confortabil si ca nu ne place, dar deloc!, insa asta nu ne transforma in victime.
– Exista frustrare si furie pentru ca exista frica, iar aceste lucruri sunt normale dar asta nu ne da dreptul sa agresam pe cineva sau pe noi insine. Nu stiu daca are cineva vreo vina pentru situatia de-acum, dar daca are, cine e?!
– Lucrurile se schimba, iar asta poate fi ok. Cati dintre noi nu am avut experiente grele care ne-au adus ceva bun?!
– Noi avem nevoie de atasament si conectare, e dificil sa ne izolam, izolarea fiind una dintre cele mai mari frici ale omului. Si cu cat e mai impusa cu atat e mai grea.Dar izolarea este o oportunitate sa ne intalnim cu noi insine, sa ne privim, sa vedem pe unde mai suntem noi in viata noastra. Da, stiu ca nu ne place prea mult introspectia, dar e singura sansa de crestere si evolutie.
– Este important sa pastram o parte din rutina cu care ne-am obisnuit. Sa ne trezim la aceeasi ora, sa ne imbracam cu ceva dragut chiar daca ramanem in casa, sa ne pieptanam, spalam, sa ascultam muzica si sa facem dus zilnic ca si pana acum. In situatii de stres, avem tendinta de a manca prea mult sau deloc. Mai bine incercam sa pastram acelasi ritm.
– E un timp tocmai bun sa ne apucam de yoga sau pilates pe youtube, de citit cele 7 carti cumparate dar nedeschise, de scris cuiva drag ceva frumos sau de scris cu sete cuiva fata de care exista resentimente puternice de mult (fara a-i trimite neaparat:).
– O unealta sanatoasa este suportul social, online de data asta. Prieteni cu care te vedeai si cu care poti impartasi. Dar este nesanatos daca exista o gasca in care se vorbeste continuu despre neputinta, frica, furie. E important sa gasim solutii, ‘’ce putem face ca sa ne fie bine?’’.
– Nu in ultimul rand, este grozav sa renuntam la intoxicarea mediatica. 10-15 minute pe zi este suficient timp pentru informare.
Cred ca poate fi bine sa ne dam o pauza mult-asteptata, stiu ca nu vroiam neaparat in forma asta, dar asta avem si cu asta lucram. In timpuri de schimbare, convingerile noastre sufera modificari. Ce credeam pana ieri ca e valoros, astazi s-ar putea sa se schimbe. Fuga noastra dupa bani si faima, dupa a fi perfecti si a da mai mult de 100% din fiinta noastra s-ar putea transforma in altceva mai pasnic, mai armonios. Poate ne putem privi cu mai multa blandete sau cu rabdare, si pe noi si pe ceilalti, poate ne vom permite sa stam putin si sa asteptam sufletul sa ne prinda din urma (cum spuneau serpasii tibetani). Poate o sa intelegem ca nu exista greseli, ci doar povesti de spus la nepoti si, poate, cine stie, o sa descoperim ca ne simtim bine si cu mai putin. Si ca cel mai mult conteaza cat de multa alinare si cat de mult zambet am adus cuiva. Zambetul atenueaza hormonul stresului, iar alinarea creste nivelul dopaminei si serotoninei in sange, iar la nivel de psihic inseamna cresterea disponibilitatii de a crea, a abilitatii de a functiona in prezent (adica a vedea ceeea ce este si a lua decizii pe baza a ceea ce este), a optimismului si increderii in sine si in viata.
In concluzie, o criza nu e usoara dar putem invata sa privim si oportunitatile ei. Izolarea pe care o traim acum e temporara dar n-as rata momentul de a ma redescoperi la alt nivel si din alta perspectiva.

Sa invatam sa fim alaturi unii de altii char daca incepem de la distanta! 🙂