Cateva forme de comunicare

A nu vorbi, a asculta, a intelege, sunt cateva dintre formele de comunicare.

1. A NU VORBI:

Fiecare are acest drept, sa pastreze pentru el insusi anumite trairi, ganduri. Fiecare are dreptul de a se retrage in liniste si singuratate. Pot exista si astfel de momente, iar in multe cazuri partenerul de langa tine sau parintii sau prietenii pot crede ca esti suparat sau ascunzi ceva.

Cum ai putea sa le comunici ca nu este asa? In mod firesc, onest, autentic, iar celalalt chiar sa inteleaga (in cazul in care are suficienta stapanire de sine!)

Acest “a nu spune”, care nu trebuie confundat cu “a ascunde de celalalt”, este o forma de autoreglare a comunicarii, care-i permite fiecaruia sa-si protejeze zonele de intimitate.

In general, avem tendinta de a devarsa tot ce ne trece mai rau prin minte catre cei apropiati, existand riscul ca ei sa se transforme in cosul nostru de gunoi.

Unoeri e necesar sa ma gandesc si sa ma lamuresc mai intai eu si apoi sa stau de voba cu celalalt.

2. A ASCULTA

Sa asculti inseamna sa primesti ce spune celalalt fara sa judeci, incercand sa intelegi universul sau interior prin raportare la propriul sau sistem de referinta.

Mai inseamna si sa pui intrebari deschise, dintre cele la care nu se poate raspunde prin da sau nu, dintre cele care presupun un cum si nu de ce, dintre cele care il indreapta pe celalalt catre el insusi.,,Si tu cum ai reactionat? Ce ai simtit?”

Sa asculti inseamna sa te abtii – cel putin pentru o vreme – de la a raspunde, de la a sufoca si de la a-ti insusi ce spune celalalt prin incercarea de a face loc propriei tale pareri.

Ex: Imi spune de ce nu i-a placut aceasta carte, si inainte sa ascult ce anume nu i-a placut, ce I-a deranjat, poate, simt nevoia sa acaparez subiectul pentru a-mi exprima entuziasmul pentru aceasta carte.

Oare n-as putea sa-l las sa-si exprime sentimentele inainte de a mi Ie exprima, eventual, p
e ale mele?

Atunci cand nu ma simt ascultat, inteles, am si eu partea mea de responsabilitate. Poate ca nu m-am exprimat suficient de clar, de direct, poate am sperat ca celalalt va ghici. Poate nu am indraznit sa-mi fac clara dorinta: “As vrea sa-ti vorbesc”, “As vrea sa ma asculti”, “As vrea sa-ti spun cum am trait EU acea experienta.”

In sufletul fiecaruia exista aceasta dorinta profunda, mai mult sau mai putin ascunsa, de a se putea exprima fara sa fie judecat ori incurajat, nici alinat, respins sau etichetat. Pur si simplu sa fie ascultat pentru a se intelege mai bine pe sine.

Cu cat celalalt imi este mai apropiat, cu atit emotiile starnite de cuvintele lui vor fi mai puternice. Si daca el vorbeste despre relatia cu mine, cu atat mai mult temerile, dorintele, amintirile sau proiectiile mele ma vor impiedica sa-l ascult.

De aceea comunicarea intima este atat de dificila, de nesigura. Fiecare cuvint al celuilalt poate declansa in mine teama de a nu-l dezamagi, de a nu fi respins, de a nu mai fi iubit.

3. A INTELEGE

Sa intelegi presupune sa fii atent, sa poti acorda atentie, sa te poti pune in locul celuilalt, sa intelegi punctul lui de vedere. Daca celalalt imi vorbeste despre ce-si imagineaza, iar eu il aduc in planul real, inseamna ca I-am inteles gresit, aceasta neintelegere fiind adesea cauza multor frustrari si suferinte.

Daca tu spui: “Mi-ar placea sa-mi iau un an de pauza pentru studiu/calatorii”, iar celalalt raspunde: “Dar cu ce o sa platim chiria?”, simt ca nu a inteles ca ii vorbeam despre dorintele mele in plan imaginar.

Uneori, si nu rar, avem nevoie sa verbalizam visurile noastre, avem nevoie sa dezvaluim punctele noastre sensibile si imaginatia noastra, poate debordanta. Si facem acest lucru pentru ca ne ajuta sa ne relaxam, sa ne linistim copilul interior, sa radem mai mult.

A intelege nu inseamna neaparat sa avem un raspuns sau o solutie, e mult mai important modul in care sunt prezent, de felul in care urmaresc sau chiar ma bucur alaturi de tine.

Cand doresc sa-mi imbunatatesc abilitatile de comunicare, trebuie, mai intai, sa stiu sa ascult a cerere, o dorinta sau o nevoie fara sa ma simt obligat sa o implinesc. Sa ascult o problema fara sa am impresia ca trebuie sa o rezolv. Pur si simplu sa ascult si sa arat ca am inteles.

Cei mai multi dintre noi, in majoritatea timpului, cu exceptia unor situatii foarte grele, stim deja solutia. Insa, verbalizand, devine si mai usor.

Conflictele dintre barbati si femei apar mai intai de-aici. Femeile sunt construite sa asculte si sa inteleaga, barbatii sunt axati pe solutie, pe rezolvare. Cand vorbeste o femeie, ea se asteapta sa fie inteleasa de un barbat, iar cand vorbeste un barbat unei femei, se asteapta sa gaseasca o solutie. Pozitionarea corecta si intelegerea felului in care suntem construiti vor determina detensionarea in comunicare.